sâmbătă, octombrie 06, 2007
miercuri, iunie 06, 2007
JURNALUL LUI TITU MAIORESCU-pagina de jurnal de lectura
Jurnalul lui Titu Maioresc este o aparitie fara precedent si in felul sa pot spune ca unic in literatura romana,atat in ce priveste natura cat si valoarea insemnarilor,care abia implinise 15 ani cand a inceput sa-si faca insemnarile.
Adolescentul,incepandu-si jurnalul,a tinut sa treaca in revista toate piesele pe care le-a vazut incepand cu anul 1847,adica de la varsta de 7 ani, facand si mici mentiuni despre interpretare.
Adevaratul imbold al jurnalului sau a fost, dupa cum o dovedeste tonul dominant al insemnarilor sale,propria lui pornire si framantare launtrica ,nevoia de a se marturisi si de a-si fixa punctele de reper pentru cunoasterea de sine si pentru mersul si organizarea vietii sale.
Maiorescu nu ezita sa se critice si pe sine insusi cu aceeasi sinceritate marturisandu-si greselile care scad demnitatea omeneasca. Nu-i fara talc urmatoarea insemnare din 31 decembrie1857:"O urmare a seriozitatii mele stiintifice a fost si recunoasterea din partea profesorilor, care m-au facut intaiul in toata scoala(...)In schimb o greseala, care poate sa se fi nascut din dorinta mea de a parea erudit,e obiceiul meu s-o spun scurt:de a minti.Ce-i drept o fac in lucruri neinsemnate,inofensive dar lucrul acesta este ,totusi,si cu atat mai mult,nedemn,meschin."
Un imbold deosebit al nevoii sale de a se marturisi in jurnal si in scrisori il formeaza si desele indoieli trezite de ganduri si oameni.Problematica religioasa devine la dansul indoiala acuta si zbucim cumplit.Dar indoieli si zbuciume nu mai putin intense ii provoaca si infidelitatea prietenilor,cand constata ca un amic,pe care il ocrotise mereu s-a ratacit fata de el.In schimb entuziasm si desi tot imbold de comunicare va resimti cand va gasi punte de legatura si intelegere intima cu prietenii.
Cititorul atent nu poate sa nu retina ca tanarul Maiorescu,in mijlocul celor mai aprige framantari,care nu o data il duc la accente de disperare si chiar si la gandul sinuciderii,in realitate ajunge treptat la o puternica constiinta de sine,cu sentimentul valorii proprii.
Din insemnarile lui Titu Maiorescu si din corespondenta sa rezulta cu claritate ca formatia sa sufleteasca ,maturizarea sa spirituala se datoreaza indeosebi studiului filozofiei.
Adolescentul,incepandu-si jurnalul,a tinut sa treaca in revista toate piesele pe care le-a vazut incepand cu anul 1847,adica de la varsta de 7 ani, facand si mici mentiuni despre interpretare.
Adevaratul imbold al jurnalului sau a fost, dupa cum o dovedeste tonul dominant al insemnarilor sale,propria lui pornire si framantare launtrica ,nevoia de a se marturisi si de a-si fixa punctele de reper pentru cunoasterea de sine si pentru mersul si organizarea vietii sale.
Maiorescu nu ezita sa se critice si pe sine insusi cu aceeasi sinceritate marturisandu-si greselile care scad demnitatea omeneasca. Nu-i fara talc urmatoarea insemnare din 31 decembrie1857:"O urmare a seriozitatii mele stiintifice a fost si recunoasterea din partea profesorilor, care m-au facut intaiul in toata scoala(...)In schimb o greseala, care poate sa se fi nascut din dorinta mea de a parea erudit,e obiceiul meu s-o spun scurt:de a minti.Ce-i drept o fac in lucruri neinsemnate,inofensive dar lucrul acesta este ,totusi,si cu atat mai mult,nedemn,meschin."
Un imbold deosebit al nevoii sale de a se marturisi in jurnal si in scrisori il formeaza si desele indoieli trezite de ganduri si oameni.Problematica religioasa devine la dansul indoiala acuta si zbucim cumplit.Dar indoieli si zbuciume nu mai putin intense ii provoaca si infidelitatea prietenilor,cand constata ca un amic,pe care il ocrotise mereu s-a ratacit fata de el.In schimb entuziasm si desi tot imbold de comunicare va resimti cand va gasi punte de legatura si intelegere intima cu prietenii.
Cititorul atent nu poate sa nu retina ca tanarul Maiorescu,in mijlocul celor mai aprige framantari,care nu o data il duc la accente de disperare si chiar si la gandul sinuciderii,in realitate ajunge treptat la o puternica constiinta de sine,cu sentimentul valorii proprii.
Din insemnarile lui Titu Maiorescu si din corespondenta sa rezulta cu claritate ca formatia sa sufleteasca ,maturizarea sa spirituala se datoreaza indeosebi studiului filozofiei.
joi, aprilie 26, 2007
SAMBATA.21APRILIE2007 Targul de catre LIBREX2007
Impreuna cu inca doua colege ale mele pornim grabite spre Targul de carte LIBREX 2007,entuziamata si curioasa in acelasi timp deoarece ma asteptam sa fie foarte plictisitor din spusele unui coleg.Dar exista o vorba pana nu vezi cu ochii tai sa nu crezi.Zis si facut.Odata ajunsa acolo aveam sa cred ca spusese colegul meu erau adevarate.Fara sa mai astept intru grabita in Palatul culturii,gazda Targului de Carte Librex2007,o multime de oameni ascultau si priveau decernarea premiilor Librex.Ma inghesui si eu prin multime si ascult acordarea premiilor prezentate de Ioan Holban.Prima diploma a fost acordata pentru fidelitate,cea de a doua pentru activitatea de difuzare a cartii cu rezultate de performanta,iar cea de a treia diploma Premiile Librex.Decernarea premiilor a inceput printr-un citat"Catea este un loc in care viata este mai densa".Premiile au fost urmatoarele:
-Premiul multimedia obtinut de Universitatea Nationala de Aparare CarolI Bucuresti.
joi, februarie 22, 2007
REALITATEA CARTII-REALITATAE FILMULUI
Am ales acest personaj deoareca m-a impresionat modul lui de viata,modul in care actioneaza atunci cand are probleme.
Ioan Slavici este autorul nuvelei psihologice MOARA CU NOROC a fost unul dintre marii clasici,precursor al lui Liviu Rebreanu-in evocarea satului transilvanean-si intemeietorul nuvelei realiste-psihologice in literatura romana.
Fiu al unui pamant incarcat de istorie,de traditii si de legende,Slavici infatiseaza nuvelele sale lumea satului transilvanean de la jumatatea secolului al-XIX-lea,antrenata in lupta pentru inavutire.
Contemporan cu lumea"Amintirilor din copilarie"ale lui Creanga,universul rural evocat de Slavici este lipsit de aureola mitica a Humulestiului,dar infatiseaza monumental un stil de viata specific,in care norma morala actioneaza cu putere de lege.
Meritul autorului este acela de a fi infatisat aceata lume in momentele cotidiene,dar si in cele rituale,trasand cu mana singura psihologia colectivitatii.
Comparat cu Shakespeare,Tolstoi si Dostoievski,Slavici este primul scriitorcare creaza un personaj nelinear,complicat mereu sufleteste,traind stari conflictuale puternice care evolueaza,intr-o deschidere in evantai,spre momentul culminant.In nuvela sa apar iubiri si dusmanii care mocnesc,miscari sufletesti piezise,complicate,nelinisti,patimi puternice-totul fiind pus sub semnul de neclintit al destinului.
Ghita este personajul principal al nuvelei si unul dintre cele mai reprezentative personaje din literatura romana impunandu-se prin complexitate,dar putere de individualizare,ilustrand consecintele distrugatoare pe care le are asupra omului,setea de inavutie.Cheia realitatii sta in cuvintele batranei de la inceputul si sfarsitul nuvelei ce cuprind normele etice care trebuie aplicate si respectate in viata de orice om cinstit si drept.Oricine se abate de la acest adevar fundamental,se auto-distruge prin trairi zguduitoare,ce duc cu siguranta spre un sfarsit tragic.
Viata exterioara a lui Ghita este subordonata si detasata de viata sa interioara,de zbuciumul din mintea si sufletul sau.Slavici dirijeaza destinul eroului prin mijloace psihologice profunde,sondand reactii,ganduri,trairi,in cele mai adanci zone ale constiintei personajului,mai ales prin monologuri interioare.
Patima pentru bani il dezumanizeaza si cade prada propriului sau destin caruia nu i se poate opune,prabusindu-se incet,dar sigur-de la om cinstit si harnic la statutul de complice in afaceri necurate si crima,pana la a deveni ucigas.
In opinia mea pentru a intelege mai bine o opera trebuie in primul rand sa citesti cartea,dar aceasta nu te impiedica sa nu vizionezi si filmul.Dar prima data trebuie sa vizionezi filmul deoarece acesta iti starneste curozitatea de a citi cartea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
